Paradoxul vremurilor noastre...

Paradoxul acestor vremuri:
Am construit cladiri inalte dar caracterul oamenilor a decazut.
Avem strazi mai largi,dar punctele de vedere mai inguste.
Cheltuim mai mult,dar avem tot mai putin.
Cumparam mai mult,dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari,si familii mai mici.
Avem mai multe facilitati,dar timp mai putin.
Avem mai multe diplome,dar mai putine sentimente.
Mai multe cunostinte,dar mai putin discernamint.
Avem mai multi experti,si mai multe probleme.
Mai multa medicina,dar mai putina sanatate.
Bem prea mult,fumam prea mult,cheltuim prea usor.
Radem prea putin,conducem prea repede,ne enervam prea usor.
Ne culcam prea tarziu,ne trezim prea obositi.
Citim prea putin,ne uitam prea mult la tv, si ne rugam prea rar.
Ne-am inmultit proprietatile,dar ne-am pierdut valorile.
Vorbim prea mult,iubim prea rar,urim prea des.
Am invatat cum sa ne ducem zilele,dar nu cum sa traim.
Am adaugat citiva ani vietii,dar nu am dat viata anilor.
Am cucerit spatiul,dar nu stim nimic despre sufletul nostru.
Am construit lucruri mai mari,dar nu neaparat mai bune.
Am curatat aerul,dar ne-am poluat sufletul.
Am invis atomul,dar nu si prejudecatile.
Scriem mai mult,dar invatam mai putin.
Planuim mai mult,dar realizam mai putin.
Am invatat sa ne grabim,dar nu sa si asteptam.
Avem mai multe calculatoare dar comunicam mai putin.
Aceasta e vremea fast food-ului si a digestiei incete,
A oamenilor mari si a caracterelor mici.
E vremea caselor frumoase,dar cu familii destramate.
E vremea cind totu-i in vitrina!